FuriousWordPressRipper

Mineriada poliţiştilor

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 27/09/2010

Asist cu ”oarecare mirare” la campania dusă de opoziţia Grivco în apărarea ministrului Blaga şi îmi pun întrebarea legitimă, de ce? Pentru că este lesne de observant că Blaga este ministrul preferat al acestora, dat fiind şi votul favorabil obţinut de actualul ministru, în Octombrie 2009, la momentul când guvernul Croitoru a fost supus votului în comisiile de specialitate. Mineriada politiştilor şi-a ratat ţinta, iar instituţia Poliţiei Române s-a decredibilizat în opinia publică prin încălcarea flagrantă a legilor statului, legi pentru care sunt plătiţi să le apere. Datorită lipsei de maturitate si a proastei informări şi coordonări, sub conducerea înfierbântată a liderilor sindicali, poliţiştii au încălcat în mod grosolan legea pornind în mars forţat spre Palatul Cotroceni. Mineriada acestora şi-ar fi atins ţinta dacă preşedintele ar fi fost ”acasă” în acel moment. Dacă iau în calcul zgomotul instrumentiştilor populari din formaţia prezidenţială, adunată în corul de pe site-ul Blogary, şi anume faptul că ”artiştii” au început să sufle în buciumul BVB-ului imediat după investirea acestora în Guvernul Boc, presupun că existau încă de pe atunci informaţiile unui background ”colaboraţionist” al acestora. Faptul că nici până astăzi nu s-au luat măsuri pro-active de relansare a economiei poate fi explicabil prin faptul că Guvernul ar fi fost împiedicat de aceştia dar şi de tandemul Şeitan-Vlădescu, vezi majorarea TVA. Dacă nici după o eventuală demisie a lui Blaga măsurile de relansare economică nu îşi fac apariţia în planul de măsuri al Guvernului, deşi nu văd nicio legătură condiţională, consider că nu mai avem nicio speranţă de la această guvernare. În lipsa acestor măsuri economice, ceasul Guvernului Boc a început să îşi mişte limbile în sens invers.
Run, Forest, run!

Later edit:

Ministrul Vasile Blaga şi-a înaintat demisia, fără să ia măsuri interne împotriva celor care l-au adus în situaţia de ministru demisionar . Consider că gestul său reprezintă o solidarizare mută cu greviştii aflaţi dincolo de statutul de poliţist. Numele noului ministru de interne ne va oferi ”cheia” descifrării acestor mutaţii guvernamentale, în măsura în care acesta va lua o poziţie tranşantă faţă de manifestările ilegale ale mineriadei.

Aşa cum am anticipat, televiziunile turnatorilor la securitate se înghesuie să accentueze poziţia anarhistă promovată vectorii de imagine ai coaliţiei GRIVCO în sprijinul acţiunilor ilegale ale poliţiştilor care au întors armele împotriva propriului statut. Crinuleţ, campionul absenteismului, şi poetul Vozganian au ieşit pe sticla din canalul inculpatului Vântu şi se straduiesc să popularizeze necesitatea unei acţiuni antiprezidenţiale. Pe antenele lui Felix, asemenea, se pune accentul spre orientarea nemulţumirilor publice împotriva  preşedintelui Băsescu. Premizele unei lovituri de stat bazate pe forţele de rezistenţă împotriva reformelor de modernizare a statului sunt îndeplinite. Astfel, bugetofagii statului se opun mersului firesc al istoriei ridicându-se împotriva celui mai reformist preşedinte din istoria postdecembristă a României.  Este un moment critic, momentul inflexiunii. Dacă Guvernul va reuşi să treacă şi acest test de anduranţă, consider că Decembrie va fi prima lună dintr-o nouă etapă a evoluţiei României. Dacă social-democraţii vor câştiga viitoarele alegeri parlamentare din 2012, aceştia vor guverna cu un aparat de stat reformat şi curăţat. Bazele statului modern nu se pot aşeza pe structuri comuniste, create de comunişti pentru comunişti.

http://www.reportervirtual.ro/2010/09/toamna-se-numara-bojocii.html

Justiţia dublei măsuri

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 17/09/2010

De unde începe corupţia şi unde se termină ea, numai dracu’ mai ştie. De unde începe pericolul public şi ce dimensiuni poate avea, de asemenea. Pericolul public este o noţiune foarte elastică şi este învăluită în misterul logicii judiciare, funcţie de cine judecă şi de numele inculpatului.  Să luăm exemplul incupatului Florin Costiniu, eliberat pe motivul că nu reprezintă pericol public. Aceeaşi măsură este aplicată inculpaţilor care vin din sfera marilor afaceri, inculpaţi precum Dinu Patriciu, Marius Locic, Costel Căşuneanu, Sorin Ovidiu Vântu, etc. Dintre acuzaţiile aduse celor mai sus menţionaţi se pot enumera, favorizarea infractorului, traficul de influenţă, dare şi luare de mită, spălare de bani şi înşelăciune.

Nu am cunoştinţe juridice  şi din această cauză doresc să îmi explice cineva de ce Florentina Cârstea, asistenta de la Giuleşti, este considerată pericol public mai mare decât oricare dintre cei de mai sus. Poate să îmi explice cineva?

Aveţi mare grijă pe unde traversaţi strada!

Bombă de presă – Vântu nu a citit romanul ”Baltagul”

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 16/09/2010

Se mai îndoieşte cineva de toxicitatea personajului care ocupă prima pagină a presei? Nu, nu cred. Sau, dacă mai există cineva care să îi sară în apărare, ori îi este avocat, ori rudă, ori partener de ”afaceri”. M-am abţinut cu greu să dau curs primului impuls şi să scriu şi eu câteva păreri depre acest subiect. Am urmărit campania de la televiziunea mogulului şi observ că şi-au atins obiectivul. Au reuşit să politizeze subiectul pentru care numitul Vântu este atât de reţinut în arest. L-au legat de gâtul preşedintelui, ca pe o victimă a acestuia, încercând să minimalizeze impactul social al infracţiunilor de care a fost acuzat. Ceea ce au reuşit slujbaşii lui Vântu, însă, a fost demolat, în prostia sa, de însuşi Vântu. Mogulul a ţinut un discurs patetic, care a supralicitat cartea politizării şi a aruncat în ridicol meterezele ridicate de apărătorii acestuia. Prin discursul său, Vântu a confirmat (dacă mai era nevoie) că a construit un trust de presă cu scopul de a exercita presiuni asupra instituţiilor statului şi că jurnaliştii din acest trust sunt aserviţi în totalitate. Astfel, în prostia lui, a crezut că poate intimida completul de judecată, încercând să creeze o imagine supradimensionată a puterilor sale de influenţă în sfera socio-politică. A mizat pe impresia creată de un ipotetic ajutor cerut de preşedintele Băsescu în preajma loviturii de palat eşuate a celor 322, sprijinindu-se pe povestea vizitei istorice facute de Geoană în puterea nopţii, în chiar preziua legendarei confruntări cu preşedintele Băsescu.

Un fel de ” Eu sunt acela care l-am pus preşedinte pe Băsescu şi tot din cauza mea a pierdut Geoană. Aveţi grijă, băieţi, ce verdict daţi! Pentru că, oricum, eu tot voi scăpa de aici şi voi avea grijă de fiecare dintre voi, în parte, după fapte”

Aceasta a fost prima lui dublă greşeală. Spun dublă pentru că a greşit prima oară discreditându-şi întreaga echipă media care a sărit să-i ia partea şi a doua oară încercând să îşi încordeze muşchii în faţa completului de judecată. Pentru că, dacă Vântu poate pune preşedinţi sau îi poate da jos, aşa cum susţine, invalidând voinţa electoratului exprimată în mod democratic, ei bine, în acest caz, Vântu chiar reprezintă un pericol social major.

Dacă eruditul Vântu ar fi citit şi romanul ”Baltagul”, nu ar fi greşit pe serviciul lui. Ar fi tăcut filozofic în momentul când acuzarea ar fi citit pe baltag  “Pentru o faptă, este numai o plată. Chiar dacă aş fi eu, mi-oi primi osânda de la cine se cuvine” şi ar fi lăsat avocaţii să îşi facă treaba.

Voi reveni asupra textului după ora 15:00, ora examenului dat de justiţie pe tema corupţiei.

Update:

Sorin Ovidiu Vântu a fost eliberat din arest, dar nu consider că poate fi un lucru foarte bun pentru el în judecarea cauzei pe fond. Nu am studii juridice dar tocmai din aceast motiv pot să apreciez care va fi opinia publică cu privire la acest verdict.

După cum spuneam la început, în opinia publică Vântu este hoțul neprins, actorul și beneficiarul jafului de la FNI. În sprijinul acestei percepții publice se contabilizează și faptul că Vântu este un recidivist. Un alt element care trebuie luat în calcul este că, în ciuda campaniei disperate de la Realitatea prin care au încercat să-l prezinte pe acesta ca victimă a președintelui, poziționarea acestora pe poziții de război nu face nimic altceva decât să-i accentueze lui Băsescu, prin contrast, un și mai pronunțat profil de luptător anticorupție. Completul de judecată chiar dacă ar fi avut motive întemeiate să îl elibereze pe Vântu, deliberând în acest sens într-un complet în care se număra și Viorica Costiniu,  în opinia publică justiția se poziționează de partea inculpatului, a corupției, oferindu-i președintelui aura unui Don Quijote de Dâmbovița în luptă și cu morile de ”vânt” ale justiției.

Pe scurt, la nivel de imagine, președintele a câștigat în mod detașat și de această dată.

În perioada următoare, dacă Vântu va da curs unui atac furibund la adresa președintelui pe canalele sale media, este greșeala pe care Băsescu nu va întârzia să o speculeze.

Băsescu a mai reușit o chestie. În planul percepției publice, orice încercare de suspendare a președintelui va purta semnătura inculpatului Vântu, iar asocierea lui Victoraș și a lui Crinuleț cu acesta va arunca demersul suspendării în planul conspirațiilor oculte.

Albă ca Zăpada de extremă dreapta

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 06/09/2010

Aud tot mai des fel de fel de scenarii privind apariţia unui nou partid pe scena politică românească.  Chiar  Şeherezada prezidenţială,  Lăzărică, pătruns de firul epic al propriilor poveşti, tremură de emoţie profetică anunţând apariţia unui partid messianic, izbăvitor, eliberator.

De cine să mă elibereze, domnule Lăzărică? Dar mai ales, de ce? Că v-aţi scăpat pe Madame Blogary, nu este nicio problemă. M-am scăpat şi eu, dar eu nu sunt consilier prezidenţial.

Dar să-l lăsăm pe acest scăpat din grădina prezidenţială (mare ţi-e grădina, domnule preşedinte) şi să ne ocupăm de ideea necesităţii unei noi formaţiuni politice.

Închipuiți-vă ca sunteți antrenorul unei echipe de fotbal care reușește să se califice într-o grupă superioară a ligii campionilor. Desigur ca datele problemei se schimbă, având în vedere valoarea şi stilul de joc al competitorilor. Tactic vorbind, îți trebuie o nouă viziune și o altfel de abordare a meciurilor, funcție de adversarul pe care îl întâlnești în teren. Presupun că până acum suntem în acord. Orice antrenor de succes, însă, nu va schimba echipa câștigătore, ever. Ei bine, tot așa se întâmplă și în politică. Schimbi strategia, schimbi tactica de abordare, schimbi chiloții, dar nu schimbi echipa câștigătoare, pentru că vei pierde cu siguranță. Meciul se joacă până la ultimul fluier al arbitrului de centru.
S-au schimbat competitorii? Ce s-a schimbat în configurația politică din România? Nimic, absolut nimic. Competitorii sunt aceiași, numai că PDL joacă acum din poziția de câștigător și ar trebui să schimbe abordarea politică dintr-o abordare de partid de opoziție într-una de principal partid de guvernare.

Partidele politice nu se nasc din spuma mării doar pentru că în opinia unora sau a altora ar încolţi această nevoie. Un partid politic se naşte numai atunci când interesele economice ale unei largi categorii sociale nu îşi mai găsesc reprezentarea în plan politic. PSD se defineşte ca partid de centru stânga, PDL ca partid de centru dreapta, PNL se găseşte refugiat mult spre stânga, negăsindu-şi locul pe dreapta din cauza principalului partid de guvernare şi din ambiţia imatură a unora, dornici  să îl suspende pe Băsescu cu orice preţ. Avem şi partide de extremă stânga, respectiv extremă dreapta, slab reprezentate, pentru că, în marea lor majoritate, românii sunt oameni înţelepţi şi cu frică de Dumnezeu. Un nou partid de dreapta nu poate fi decât unul de extremă dreapta, corect?
Desigur că se vor găsi mulţi adepţi care să se închine unui nou Front al Salvării Naţionale, pentru că sunt nostalgici după vremurile când consensualitatea ţinea locul competiţiei, iar impostorii luau locul profesioniştilor.
Istoria ne-a învăţat, însă, că marile crize au născut mari monştri politici şi ar fi cazul să ne amintim că nazismul a fost unul dintre ele, tot aşa precum a fost şi comunismul. Lipsa de informaţie nu mai poate fi considerată o scuză a necunoaşterii, astăzi, când internetul îţi oferă toate informaţiile de care ai nevie dintr-un singur click.

În schimb, o Albă ca Zăpada de extremă dreapta nu poate fi decât o sperietoare electorală  ”for dummies” din dreapta moderată cu scopul de a-i muta mai spre stânga, spre PSD.

BTW, l-am văzut pe Lăzărică, imediat după deranjul cu Albă ca Zăpada, în aceeaşi sală cu preşedintele Băsescu, cu ocazia numirii şi jurămantul noilor ministri ai guvernului Boc. Îmi poate explica cineva ce căuta umilul consilier prezidenţial la această ceremonie? Să fi fost semnul că preşedintelui i-au placut poveştile micuţului? Sau o fi dorit să îl facă de ruşine afişându-l presei pe lângă Roberta Anastase?

Băsescu şi dreapta

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 05/09/2010

Băsescu şi Crinuleţ, doi electricieni, lucrau la o linie de înaltă tensiune. Băsescu, cel de pe stâlp, zice către cel de jos, Crinuleţ:
– Crinuleţ, tată, prinde puţin de firul acela din stânga.
– Am prins.
– Simţi ceva?
– Nu!
– Atunci fii atent să nu te atingi de cel din dreapta, pentru că sunt 10 000 de volţi în el!

Cine este Băsescu cu adevărat?

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 04/09/2010

Nimic mai simplu, un PDL-ist care a ajuns preşedintele României, nu?

Mâna lungă a preşedintelui Băsescu

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 02/09/2010

Toţi oamenii preşedintelui, în frunte cu blonda de la Guvern, şi-au scos cuţitele şi le-au înfipt în spatele premierului. Cui foloseşte această lovitură? Cu excepţia opoziţiei reunite, adică a lui Victoraş şi a lui Crinuleţ, dar şi a UDMR-ului şi a UNPR-ului, partide care au fost ocolite de remaniere, nu văd nicio altă entitate politică ”de suprafaţă” care să câştige ceva din sacrificarea celui mai reformator premier din istoria postdecembristă. Sunt curios dacă preşedintele se va încăpăţâna să-i susţină pe frânarii Şeitan şi Vlădescu.

Lista miniştrilor propuşi de premierul Emil Boc pentru posturile remaniate sunt: Gheorghe Ialomiţianu, la Finanţe, Valeriu Tabără, la Agricultură, Ioan Botiş (Ministerul Muncii), Anca Boagiu (Transporturi) Valerian Vreme (Comunicaţii) şi Ion Ariton (Economie). În opinia mea, preşedintele Băsescu va avea mai multe obiecţii cu privire la lista propusă de premier  în acord cu partidul care l-a făcut preşedinte de două ori consecutiv.

Iată că m-am înşelat. Preşedintele Băsescu chiar este un preşedinte înţelept.

Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu şi cele 1001 de procente

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 30/08/2010

Lăzăroiule, mă Șeherezadă mică ce ești, ia mai spune-o pe aia cu cele 1001 de procente de la prezidentiale, că nu mă ia somnul
–    Șefu, nu vreți, mai bine, să va spun una cu Alibaba și cei patruzeci de …
–    Stop! Până aici. Nu mai vreau să mai aud de moguli și de restul de personaje, că iar imi aduc aminte de curva aia proastă, oarbă și coruptă și nu mai dorm toată noaptea
–    Care curvă, șefu?
–    Mă Lăzăroiule, ce dracu’, mă, iar ai pus botu’ la Chivas?  Păi cine este, mă, curvă, oarbă, proastă și coruptă? Ăă?
–    Nu știu, șefu. Udrea?
–    Nu, mă, găozarule. Păi este Udrea oarbă și proastă? Hai să îți dau indicii, că te văd cam mototol, de parcă ai fi la Realitatea în platou. Despre cele trei grații ai auzit? Ăă?
–    Șefu, n-am pus botu’ la Chivas, să mor dacă am pus, dar nu-mi dau seama nici dacă m-ai fi plătit pe drepturi de autor. Cele trei grații?
–    Da, mă. Hai că ți le spun, că ne prinde dimineața până ghicești tu. Despre Lidia Bărbulescu, Mona Pivniceru și Rodica Stănoiu ai auzit, sau esti și surd?
–     Păi, șefu, astea sunt grații? Astea sunt grațiatoare. E cu totul altceva. Bun. Așa, și? Ce treabă au prospăturile astea cu Udrea?
–    Lăzăroiule, mă, tu ești vegetarian? Că judeci de parcă ai consumat iarbă toată ziua. Las-o dracu’, că ești varză astăzi. Ia, mai bine, mai spune-o odată pe aia cu negocierea dintre Victoraș și Crinuleț
–   Se făcea că repetentul s-a dus la Victoraș să-l roage să fie și el premier.

– Victoraș, tată, hai mă, ne unim forțele și îl dăm jos pe marinar. Tu vei fi peședinte, iar eu premier.
– Bre, nea Antonescu, nu mai insista, că nu ține. Nu mă lasă nenea Năstase. Zice că mai vrea o tură ca premier
– Victoraș, eu nu zic să-i întorci spatele lui Năstase, Doamne ferește! Îl punem în locul lui Geoană, la Senat.

– Nu pot nene! La Senat vrea nenea Iliescu. Zice că vrea să-i facă în ciuda dictatorului. Că dacă marinelul a reușit două mandate  de președinte consecutive, el vrea să fie dublu președinte, simultan, președinte de onoare și președintele Senatului. Să crape pipota dictatorului de invidie.
– Mă, Victoras, uita-te în ochii mei și spune-mi sincer, mă mai iubești?
– Unde ești, bre? că nu te mai văd
– Aici, jos, în genunchi.
– Bre, nea Antonescule, te mai iubesc și azi, fie!. Dar să știi că Daciana a simțit ceva și n-aș dori să se afle …

–    Hă! hă! hă! Lăzăroiule, gata mă, schimbă povestea, moșule, că devine prea erotică. Ia zi-o pe aia cu care i-ai băgat în fibrilații pe talibani. Tu ai inventat-o? Drepturi de autor ai plătit?
–    Da, șefu, eu. V-a plăcut aia cu Scufiţa, Moş Crăciun …?
–    Da mă, i-ai pus pe idioți pe ganduri și nu le-a trecut prin cap niciunuia să adune procentele și să compare diferențele. S-au repezit ca cei șapte pitici să pună botu’ la Alba ca Zăpada. Hă! hă! hă! ce-mi plac poveștile tale!

Tea Party de dreapta S.R.L.

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 19/08/2010

– Declar petrecerea de ceai de dreapta deschisă. Aș dori, însă, înainte să vă anunț care este ordinea de zi, să închidă cineva ușile. Băiete! Da, tu cel din primul rând. Ușa, te rog!
– Să le lăsăm întredeschise, maestre, că poate mai vine vreun întîrziat și …
– Suntem destui… zise maestrul nervos din cauza căldurii. Își netezi gânditor tivul cămășii scoasă atât de elegant din pantaloni și își îcepu discursul.
– Vaiete fără de sfârșit. Ați văzut pe bloguri. Toată lumea de dreapta se plânge de orice. Începând de la Băsescu, ați văzut, Preda, de toată lumea. Ne plângem de Vântu, de… și ne ridiculizăm.
Discursul maestrului captivase atenția asistenței în timp ce pe ușa lăsată întredeschisă, ca un compromis făcut pentru întârziați, își iți capul unul dintre ei. După un salut scurt, întârziatul își găsi locul în sală, iar maestrul, vădit nervos de întreruperea discursului, după o lungă tăcere se decise sa conchidă:
– Videanu e prost! … Nedumerirea asistenței creștea cu fiecare clipă cu care maestrul înârzia să își continue expunerea
– Maestre, dar asta o auzim în fiecare zi. Și de la Felix și de la Nuș. N-ar fi mai bine să  trecem la ordinea de zi?
– Să nu-mi spui tu ce este mai bine! Da?… și lasă că nu strică să o auziți și de la mine. Poate vă rămâne bine întipărit în memoria de lungă durată, pentru că e bine să știm cine ne sunt dușmanii de clasă și de partid.
– Ce partid, domnule, ce clasa? că nu mai înțeleg nimic, zise un nedumerit din ultimul rând.
– Da! .. se trezi vorbind un altul ce avea gulerul cămășii ridicat în mod conspirativ… Mi-aș dori un tea party cu tema asta: Videanu e prost
– Pot să mai deschid ușa puțin?  întrebă cel din primul rând, cel care o lasase întredeschisă puțin mai devreme … că poate se mai găsește vreunul, altul, vreun consilier, ceva, nu?
-Da’ ce? Blaga și Berceanu nu sunt proști și ei?  Se auzi indignată, din sală, o voce diafana de femeie
– Da!!! Tună maestrul, ridicînduși vocea peste a celorlalți. Așa vă vreau, vitejilor! Acesta este spiritul!  Diversitatea de opinii,  spiritul critic, creativitatea și imaginația, toate acestea sunt de drepta, iar BVB sunt proști, adică de stânga.
– Pot să închid ușa?  Întrebă, timid, cel din primul rând. Poate ne mai aude careva și, Doamne ferește, ne fură ideile.
-Dar Alina Mungiu-Pippidi, nu este și ea proastă? Dar Boc? Dar Negoiță?
-Ba da, draga mea, sunt mulți proști, e adevătrat, dar dacă vom consuma toate subiectele de discuție astăzi, ce vom mai discuta data viitoare? De altfel, întrunirea de astăzi s-a cam terminat.
– Pot să deschid ușa, maestre?

”Secta” îi face cu mâna lui Victoraș, iar Aura Vasile a rămas cu brațele deschise spre PDL

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 18/08/2010

Am stat și m-am întrebat, de multe ori, dacă aroganța și încrederea aproape oarba a lui Geoana și a asociației GRIVCO că vor cîștiga alegerile prezidențiale s-a bazat doar pe sondajele de opinie sau a avut și o componentă externă. Să recapitulăm. În urma celei mai mari coaliții politice din istorie, coaliție care a beneficiat de un aparat mediatic copleșitor în raport cu aparatul modest al președintelui, în ciuda sumelor imense de bani aruncate în campania electorală, președintele Băsescu a fost ales de români în mod liber și democratic pentru a doua oară, consecutiv. Poate că rezultatul ar fi fost altul dacă echipa asociației GRIVCO nu s-ar fi văzut învingătoare înainte de vreme și dacă nu și-ar fi afișat aroganța disprețuitoare, de tipul  Adrian Năstase. Îmi este clar, acum, că dacă măsurile de reformă a statului și a celor de întâmpinare a crizei mondiale ar fi debutat mai devreme, adică în plină campanie electorală, președintele Băsescu nu ar mai fi avut nicio șansă reală. Tot la fel de adevărat este că nu vreau să îmi închipui ce s-ar fi întâmplat dacă asociația GRIVCO ar fi ieșit victorioasă din încleștarea cu electoratul lui Băsescu. Închipuiți-vă, numai, ce ar fi făcut un Guvern ai cărui miniștri ar fi fost după chipul și asemănarea lui Cătălin Voicu și garantați de garantatorul lui Vanghele, care este. Acum, când reforma statului a fost demarată, mai împinsă de la spate de către președinte, mai șovăielnică decât ne-am fi dorit, asociația GRIVCO face eforturi disperate în direcția suspendării președintelui. Ștafeta aroganței a fost înmânată micuțului  dar arțăgosului Ponta, iar acțiunile acestuia se canalizează în direcția stopării reformei și a suspendării președintelui, arhitectul și garantul succesului acesteia. Ne place sau nu, chiar dacă nu sună foarte democratic, soarta reformei stă în mâinile lui Băsescu și în capacitatea acestuia de a struni un Guvern șovăielnic.  Dacă raportul de forțe media și politice, un raport profund disproportionat în timpul campaniei prezidențiale,  ar fi fost unul care sa se reflecte și în intentia de vot a electoratului, în acest moment Romania s-ar fi găsit în situația Greciei.

În contextul de azi, când Victoraș se distanțează în mod brutal de Antonescu, dorind să demoleze de unul singur Guvernul prin moțiune de cenzură și să declanșeze alegeri anticipate, opoziția social-democrată antireformistă din România își face din criză un aliat mai puternic decât toate trusturile media la un loc. Totuși, chiar și așa, Victoraș nu ar avea nicio șansă de câștig dacă nu s-ar baza și pe altceva.  Poate doar dacă toată echipa schismaticilor din PDL ar trece in corpore la PSD.

Pe ce finanțare se bazează Victoraș? Dacă veți găsi răspunsul la această întrebare, veți găsi și motivația aroganței și siguranței cu care acesta atacă procesul de reformă a statului construit de Iliescu. Cu ocazia viitoarei moțiuni de cenzură, PNL va da măsura maturității sale politice și va alege între a reveni pe partea dreaptă, acolo unde îi este locul, sau va aștepta să culeagă firimiturile de la masa lui Ponta.

Aștept să văd programul de guvernare al lui Victoraș și, desigur, proveniența resurselor financiare cu care acesta își propune să susțină acest program.

Later Edit: Victor Ponta a acordat ieri un interviu pe HotNews. Am remarcat întrebarea nr. 14, pusă de poweraxxel și pe care o reproduc aici:

Întrebarea nr. 14 poweraxxel
Atunci cand parlamentarii plecau de la PSD infierati acest gest. Acum vad ca deveniti mai binevoitor daca dezertarea este in interesul scopurilor PSD. Considerati ca sunteti consecvent?

Victor Ponta

Consider ca ma aflu intr-un cerc vicios, si am capacitatea de a iesi din el.

1. Ca principiu, migratia parlamentara o consider negativa si vom sustine sanctionarea sa prin Constitutie (la fel ca la alesii locali).

2. Consider ca sa pleci din opozitie la putere este condamnabil pentru ca o faci in mod clar pentru avantajele puterii. Nu se poate aplica aceeasi judecata la cei care pleaca de la putere si vin in opozitie.

3. Cercul vicios de care vorbesc se refera la solicitarea aproape generala de a trece o motiune de cenzura si a da jos guvernul, ceea ce matematic si constitutional este posibil doar daca la voturile PSD si PNL se adauga si alti parlamentari.

Riddick, ”secta”  îi face cu mâna lui Victoraș sau lui Antonescu? Sau poate că își face cu mâna sieși?

Update 20.08.2010
Zece senatori PDL ar intenţiona să demisioneze din partid, la începutul sesiunii parlamentare sau chiar la şedinţa de plen a sesiunii extraordinare, urmând să formeze, în primă instanţă, un nou grup independent în Senat
Sursa: Mediafax

Recunosc că am greşit raţionamentul. De altfel, era la mintea cocoşului că secesioniştii PDL nu ar fi putut să migreze spre PSD, pentru că nu ar mai fi putut să spună că mai reprezină pe cineva, nici partidul şi nici alegatorii cu convingeri de dreapta.
Să fi fost eu în locul lui Boc, la primul BPN le-aş fi spus aşa: ” Fraţilor, e un moment greu pentru ţară. Gata cu politica de partid. Toţi parlamentarii PDL, de mâine, în numele unei mari şi puternice grupări parlamentare, va daţi demisia şi deveniţi parlamentari independenţi. Toţi, fără excepţie. De mâine mă declar şi eu premier independent şi vom deveni PDLI.

%d blogeri au apreciat asta: