FuriousWordPressRipper

Felaţia creează relaţia

Posted in Uncategorized by FuriousWordPressRipper on 20/08/2009

Nu ştiu câţi dintre voi v-aţi trezit trezit dimineaţa, măcar odată, cu premoniţia că ziua ce tocmai s-a aşternut la picioarele voastre vă va schimba viaţa. Nu, e prea mult spus, doar că vă va aduce o schimbare majoră în bine. Cred că ăsta e sentimentul cu care mă trezisem într-o dimineaţa de Iulie al lui „97. Sentimentul ăsta de „stăpânul inelelor” mă copleşea, iar senzaţia de Humanus Banalus, cu care cochetam de prea multă vreme, dispăruse lăsându-mi doar amintirea frustrării cu care se asocia de cele mai multe ori. Drept urmare am zăbovit nepermis de mult în faţa oglinzii în efortul de a-mi pune în acord ţinuta cu starea de spirit şi, îmi aduc aminte cu acurateţe, că m-am întors din uşă ca să-mi schimb blugii de serviciu şi adidaşii cu pantalonii de stofă şi pantofi. Arătam de parcă mergeam spre un interviu în vederea angajării. De altfel chiar mă gândeam la vremea aceea, în drum spre seviciu ” ce-ar fi sa merg la directoare astăzi şi să-i spun: Şefo, am venit să-mi dublezi salariul … la urma urmei, ma gândeam plin de mine, arăt atât de chipeş încât voi avea măcar satisfacţia să-i văd stânjeneala refuzului pe faţă”. Am coborât să iau metroul spre Iancului (pe vremea aceea lucram la ProTv), mi-am luat un ziar în ideea că, dacă apuc un loc pe scaun, să am ce citi şi am urcat în primul metrou. Nu am apucat să prind un scaun liber aşa că m-am agăţat de o bară privindu-mi chipul reflectat în fereastra vagonului . „Dumnezeule, chiar sunt un bărbat chipeş”, îmi spuneam încântat de noua mea revelaţie, când, de pe scaunul din faţa mea, am simţit privirea insistentă cu care mă fixa o fată cu ochi atât de verzi şi atât de frumoşi încât cel ce îşi lăsase amprenta de Humanus Banalus în mine a avut ca prim impuls să-i evite ocheada. În aceeaşi secundă am decis să-i susţin privirea cu a mea schitându-i un zâmbet abia perceptibil. A fost o senzaţie sublimă, eu fiind înebunit după ochii verzi, să-i vad roşeaţa ruşinării, apoi capitularea într-un zâmbet pe care aveam să-l înteleg mai târziu, lasându-şi privirea să se scurgă în podeaua vagonului ce mă legăna aproape indecent spre ea. ” E clar… îmi spuneam din ce în ce mai hotărât … astăzi, chiar la prima oră, ma voi duce la directoare şi îi voi cere o mărire de salariu, nu are cum să mă refuze, clar ca apa” …..

Secretara mi-a zâmbit şi ea rugandu-mă să aştept o secundă până iese de la Doamna Director, cum îi spunea ea, şeful de tură al MCR-ului. Cu câteva zile în urmă, seful de tura, un individ incredibil de rigid, atât de rigid încât un coleg de-al meu concluziona ” Mă, eu cred că pe ăsta l-a nascut mă-sa în cofrag gipsat”, mă întreba cu o sinceră mirare pe faţă ” Fred, tu nu poţi fi serios niciodată ?” . Mă întreba asta pe cand eram într-o emisiune în direct cu preşedintele României, pe vremea aceea Constantinescu, iar noi, cei din MCR (Master Control Room), asiguram suportul tehnic al emisiei, adică orice greşeală involuntară ar fi compromis emisia. Din experientă ştiam că o atmosferă încordată poate produce mai degrabă greşeli de operare decât dacă, beneficiind de o atmosferă destinsă, laşi automatismele dobândite de experientă să-şi facă treaba în subconştient, aşa că m-am apucat să le povestesc ce păţisem cu un coleg de-al nostru care, tânar şi nefutut fiind, le harţuia sexual pe mai toate colegele noastre fără discernământ, măritate, nemăritate, tinere sau în vârstă, frumoase sau mai puţin frumoase.
„acum două luni …începusem eu să le povestesc … vine Marcela, şefa de la videotecă, şi îmi spune : Mă Fred ! te rog eu să faci ceva cu onanistul ăsta de Ovidiu pentru că mai toate fetele mele se plâng de el. Du-l frate la femei, că se pare ca nici nu ştie cum arată o „fofă” , du-l şi lasă-l acolo până râgâie de pizdă” . În timp ce le povesteam toate astea, Constantinescu ne vorbea din spatele aparatelor cu sute de butoane, iar colegii se hlizeau butonându-le cu pricepere.
” Bun, zic eu Marcelei, puneţi mână de la mână, strangeţi bani, şi când făceţi suma veniţi cu ei la mine şi promit să-l duc la femei … îi spun eu, bănuind că fetele de la videotecă nu vor face niciodată un gest atât de stupid. Se vede treaba că m-am înşelat pentru că, numai după câteva zile, când îmi venise rândul să lucrez în tura de noapte cu Ovidiu, găsesc pe mixerul de sunet un plic sigilat pe care scria, DE LA MARCELA PENTRU FRED, CU MULTUMIRI. Îl iau, îl deschid şi găsesc în el bani cât să-l duc o lună la femei şi, alături de fişicul de bani, o listă cu donatoarele şi sumele pe care le-au oferit cu generozitate. Mă băieţi…le zic eu hlizindu-mă pervers … fetele astea au părere prea bună despre cât suntem noi dispuşi să oferim pentru favorurile lor sexuale, pentru că mi-au dat bani de credeau că-i fac nuntă. Alina, spre exemplu, care a făcut cea mai generoasă ofertă, a dat, cred, banii ei pentru trei zile de concediu la mare, de credea că-l duc pe Ovidiu la Moulin Rouge. Acum na ! trebuia sa fac ceva cu banii ăia, gândindu-mă desigur că, după ce-l duc pe nefututul ăla la fetiţe, ne râmân bani de bere pentru tot departamentul. După o discuţie sumară cu Ovidiu, l-am convins să mergem la fetiţe, dar, nu ştiam de ce, Ovidiu mi-a cerut să amânăm escapada noastră nocturnă pâna la urmatoarea tură de noapte.”
Făcusem o pauză pentru că trebuia să comut legătura la corespondentul nostru din ţară iar colegii nerăbdători îmi strigau cu feţele lipite de monitoarele aparatelor „Zi Fred!..te ascultăm”. ” ..da mă băieti, cum vă spuneam, a venit şi seara cu pricina. Când am ajuns la serviciu Ovidiu era deja acolo şi îmi făcuse şi mie treaba. Era îmbrăcat la costum de ziceai că merge la nuntă. Hopa !…mi-am zis … ăsta crede că-l duc la Atene Palace s-o reguleze pe Miss România. N-o mai lungesc, treaba este că după ce am ajuns pe Mătăsari şi am luat legătura cu peştele, i-am zis că vreau o profesionistă care să nu-l inhibe pe începătorul nostru, să-l ia cu binişorul şi să-l stoarcă cât să nu-i mai trebuiască femei o săptămână. Stai liniştit maestre …îmi spune tatuatul ăla .. am o sugătoare ca o vidanjă, îl suge aia de-i intră şi chiloţii în cur la băiatul tău, de-i va trebui o săptămâna numai ca să şi-i scoată din rozetă. M-am târguit cu el preţ de câteva minute, am bătut palma, am dat banii, iar el, după numai un minut, mi-a adus fata. Era o frumuseţe de fată, ce avea în jur de 18 ani, îmbrăcată de credeai că acum ieşise din baie.”
„Fred, dar tu nu ai comandat nimic pentru tine ?” se auzi regizorul de emisie din cabina lui …” Nu frate, că eu m-am dat pedofil şi i-am cerut un baieţel de maxim 12 ani, iar tatuatul mi-a spus ca fetele lui servesc orice şi că cea mai mică dintre ele are 16 ani, aşa ca l-am refuzat, în ciuda insistenţelor lui, pentru că n-am dorit sa fac rabat de la preferinţele mele sexuale, nici măcar la baremul de vârstă. Mă baieţi, acum urmează ciudăţenia … îi spun tautatului că nu doresc să mergem nicăieri, aşa că am tras maşina „la umbră” şi banchetele din spate, i-am spus lui Ovidiu că stau eu de şase , i-am lăsat fata şi m-am retras la o discuţie cu peştele ca să mai aflu şi eu câte ceva despre cum mai merge piaţa şi care mai sunt tendinţele în domeniu. Nu trec nici 5 minute şi numai ce o văd pe fată că iese din maşină înjurând şi scuipând de mama focului,trântind portiera şi zicându-i lui Ovidiu prin lunetă … Du-te dracului că mi s-au sterpezit dinţii, du-te şi te spală şi după aia să ma cauţi, ciudatule !. Eu mă uit întrebător la peşte iar tatuatul îmi face semn că nu-mi returnează niciun ban aşa că nu cumva să-i cer. Ovidiu îmi face semn din maşina să mergem aşa că am plecat de acolo până nu se precipita situaţia. Pe drum am aflat ce se întâmplase. Ovidiu, doar îl stiţi, baiat curat de felul lui, bineînţeles că se spălase dar, ca nu cumva să transpire între timp şi să-i miroasă urât „vidanjei”, îşi dăduse în mod generos cu spray pe mătărângă şi, ca o măsură de siguranţă şi-a mai dat pe deasupra şi cu pudră de talc … eu cred că-i scăpase tot flaconul după cum scuipa sărmana fată.” … Toată regia de emisie râdea împreună cu mine, doar şeful se opri în faţa mea şi, cu o faţă serioasă, mă întreabă: „Fred, tu nu poţi fi serios niciodată ? Chiar trebuie să te rog să-ţi vezi de treaba ta ?” … mă uitam mirat la el şi l-am întrebat la râdu-mi: ” pot şefu, cum să nu ! dar unde să mai găseşti băieţi de 12 ani în ziua de azi ?” … din spatele monitoarelor Constantinescu spunea ceva despre democraţia ce venea odată cu el la Cotroceni, iar MCR-ul nostru hohotea în spasme.

Şeful de tură a ieşit grăbit din biroul directoarei iar secretara a intrat, prin uşa lăsată deschisă, să mă anunţe. În pragul uşii şi-a facut apariţia chiar directoarea şi, cu un zâmbet larg, m-a invitat să intru. Aveam emoţii, nu ştiam cum să încep discuţia aşa ca m-am hotărât să nu intru direct în subiectul majorării salariale şi am început uşor timid ” Bună dimineaţa Doamnă ! ce bluză draguţă aveţi… aşi dori sa-i cumpăr şi eu una soţiei…Lasă formulele de politeţe …m-a intrerupt Directoarea ..oricum nu te prind şi zi-mi mai bine pentru ce ai venit … n-am apucat sa deschid gura ca m-a întrerupt iar ridicându-se de la birou şi apropiindu-se nefiresc de mult de mine…. Nu, mai bine nu, lasă-mă să ghicesc ! … îşi duse mâna la bărbie şi, după ce s-a asigurat din priviri că uşa biroului este închisă,mă privi galeş pe sub sprâncene zâmbindu-mi cu subânţeles şi-mi şopti : Doreşti să-ţi ofer o felaţie ? … Eram paralizat verbal, de ce Dumnezeu n-am început cu salariul ? Am început să încropesc un răspuns din frânturi de cuvinte dar Directoarea m-a întrerupt iar, de data asta pe un ton oficial dar amabil, întorcându-se pe scaun: Ei bine, dacă nu ai avut intenţia asta, ai face bine să-ţi tragi fermoarul la pantaloni şi să revenim la subiectul vizitei tale.”

În ziua aceea am obţinut majorarea de salariu iar prietenia dintre mine şi directoarea aceea, absolut bestială, mai durează şi acum, când eu lucrez în altă televiziune iar ea este femeie de afaceri de succes

Anunțuri

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. niku_elektriku said, on 21/08/2009 at 09:38

    am mai trecut de freo doo ori pe matasari in ultimu’ an si m’a mirat ca n’am mai vazut piceur de pesti sau pestoaice.
    s’au produs modificari in compozitzia demografico-etnica a zonei ?

  2. furiouswordpressripper said, on 21/08/2009 at 13:07

    Tu strange banii de la doritori ca de restul ma ocup eu 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: