Riddick, blogerul meu de suflet

Dumnezeu îmi este martor ca nu îl cunosc şi tot Dumnezeu îmi poate fi martor că rezonez la tot ce scrie. Recent a scris despre marea defrişare:   http://riddickro.blogspot.com/2011/02/marea-defrisare.html

Nu m-am putut abţine, Riddick!

Scurt pe doi: Oprescu dorește să fie și Albă ca Zăpada și președinte al României

Aveți la dispoziție zece încercări să aflați de unde am obținut aceste informații

Găina care naşte pui vii

M-am săturat până peste cap de dizidenţi imaginari . Uitaţi-vă cu atenţie la clasa politică şi veţi descoperi că, exceptând câteva personaje, cea mai mare parte a acestora sunt exponenţi născuţi cu forcepsul din una şi aceeaşi mamă şi poartă cu ei aceeaşi împletitură genetică a ”sistemului ticăloşit”. Mai nou, aceeaşi mamă se pregăteşte să nască în primăvară un pui de dreapta. Nici nu s-a născut bine, şi ursitoarele prezidenţiale (mă refer la grupul de consilieri prezidenţiali) se îngrămădesc să-i prezică acestuia destinul de călăuză. Un fel de messia cu destin de lider politic pe partea dreaptă. Moştenim, se pare, un model comunist de a face politică, un model desprins total de realitate dar cu o imagine cât se poate de bine cosmetizată.
Reţeta a fost atât de des folosită încât a devenit clasică şi perfect predictibilă. Pe scurt, partidul aflat la guvernare naşte pui dizidenţi cu scopul de a recupera electorii pierduţi în timpul eroziunii cauzate de exerciţiul guvernării. Cine nu execută operaţia vivipară riscă să îmbrăţişeze soarta PNŢCD-ului. Dar cum puiul proaspăt născut nu poate supravieţui fără o aşezare solidă în teritoriu, uşor, uşor, teritoriul îl va urma pe cel născut pentru a-l uza la următoarea guvernare bugetofagă.
În cazul PNL-ului, gruparea dizidentă a lui Stolojan a înţeles din timp că singura lor şansă să ajungă în echipa câştigătoare este să se alipească acesteia şi a marcat un ”L” în coada PD-ului. Valeriu Stoica, acest Ioan Botezătorul al ideologiei de dreapta, ţine predici despre o dreaptă unită şi puternică, iar Crin Antonescu se încăpăţânează să ţină PNL-ul pe stânga, ceea ce va determina ca o mare parte din nemultumiţii PNL-isti din teritoriu să alunece pe pârtia ideologică creată de Valeriu Stoica spre acest nenăscut pui de dreapta.
UDMR a înţeles perfect că o dreaptă unificată îl poate scoate din cărţi şi ameninţă, sub pretextul neasumării legii învăţământului, că părăseşte alianţa majoritară.
De cealaltă parte, puiul Ponta a mimat dizidenţa atât de prost încât PSD-ul a devenit un fel de club al pensionarilor comunişti şi al bugetarilor disponibilizaţi. Pentru că Ponta nu a avut minima inspiraţie să lase porţi deschise şi nativilor de stânga aflaţi în sectorul privat. Greşeală de şcolar.
Cu ce ne ajută pe noi această reaşezare politică? Păi cu mai nimic, pentru că vom obţine un monolit de dreapta lipsit de orice reprezentare reală sau măcar cu un proiect cu efecte notabile în plan social şi pentru că nu se schimbă nimic în teritoriu, acolo unde conteză. Altfel spus, dacă Blaga va câştiga PDL-ul, pe temelia ”stucturilor” se va mai naşte un partid de dizidenţi, un fel de UNPR de dreapta, o altă construcţie politică confecţionată din carton presat.
M-am săturat. E prea mult.

Lovitură de suspendare

Brainstorming în şedinţa BPN a PSD.

Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Marian Vanghelie,  Nicolae Bănicioiu, Victor Ponta şi invitaţii din partea minorităţilor  Oana Niculescu Mizil şi Mădălin Voicu s-au adunat să discute probleme importante pentru ţară şi partid.

Ion Iliescu ţine de aproximativ zece de minute discursul de deschidere..

Ion Iliescu:              … Dragi tovarăşi social-democraţi, în aceste momente grele pentru ţara noastră, gândul nostru se îndreaptă către pensie … către pensionari, mă scuzaţi.

Marian Vanghelie:     dom’ preşedinte, bre !

Ion Iliescu:                  Tovarăşe Vanghelie, vă rog să nu mă întrerupeţi. Plus de asta, eu sunt preşedinte de ONOARE, O-NOA-RE. Şi ce este mai presus decât onoarea ?

Marian Vanghelie:     Bre, nea Iliescu, hai bre să n-o mai ardem degeaba cu onoarea. Presa a plecat din sală de cinci minute, iar matale ne freci la cap aiurea. Îl suspendăm sau nu-l suspendăm, că eu mai am şi alte trebi

Mădălin Voicu: Chair aşa, bre, las-o dracu’ de vrăjeală şi hai să scriem scenariul, că până  termini matale discursul dublează Boc pensiile şi o luăm în mână cu suspendarea.

Adrian Năstase: Hai, bre, gata! Stai jos că ai obosit şi poate faci varice. Am sunat-o pe tanti Nina să pună de mămăligă şi am chemat şoferul să te ducă acasă. Te-au filmat, au văzut că eşti viu, gata, ajunge!

Ion Iliescu:                  Dragi tovarăşi social-democraţi, în aceste momente grele pentru ţara noastră…

Nicolae Bănicioiu: Highlandere, ai mai citit-o p-asta. Să-i stingă cineva lumina, că poate adoarme

Victor Ponta: Tataie, e suficient, mulţumesc! Am luat cuvântul şi supun la vot ordinea de zi, care nu are decât un punct, ca de obicei.  Suspendarea dictatorului şi a odioasei guvernări. Cine este pentru, împotrivă, se abţine cineva? Hopa, avem un trădător printre noi.  Oana, de ce ne strici unanimitatea? Adică de ce te abţii, blondo?

Oana Niculescu Mizil: Nu mă abţin, tovarăşe preşedinte, îi puneam coarne lu’ Năstase, că şi el i-a pus adineauri lu’ Vanghele, prietenul meu.

Victor Ponta: Şi de ce eşti îmbrăcată în zeghe?

Oana Niculescu Mizil: Vin de pe drum. Am fost la Constanţa aseară şi m-am jucat cu Mazăre toată noaptea. El era ofiţerul SS, iar eu prizoniera de război. N-am avut timp nici să mă schimb

Victor Ponta: Bine, atunci du-te şi te spală, că ţi-a rămas pe faţă pasta de dinţi

Oana Niculescu Mizil: Imposibil, astăzi n-am apucat să mă spăl nici pe dinţi

Mădălin Voicu: Da’ mai taci fă, că avem treabă. Frumosule, Victoraş, tată, hai dracu să-l suspendăm, că, dacă ne mai coim mult, îşi tremină matrozul tot mandatul

Victor Ponta: Corect! Ai dreptate. Scenariul filmului este următorul: mai întâi îi găsim o pricină, una fictivă, nu contează, justiţia oricum va spune că este constituţională. Spre exemplu, promulgarea legii pensiilor.

Ion Iliescu: Pensii? Ce aveţi, mă, cu pensia mea?.. aţi inebunit?

Adrian Năstase: Tataie, culcă-te la loc, te rog. Noi vrem să ţi-o mărim, bre!

Ion Iliescu: Al dracului dictator, a întinat idealurile socialismului ştiinţific. Eu zic să-l împuşcăm. Şi pe el şi pe nevastă-sa. Ploretari, uniţi-vă dracului odată, că m-am săturat de atâta revoluţie. Să-i împuşcăm şi gata. Îi ducem la Târgovişte. Ştiu eu un loc cu verdeaţă. Moarte Ceauşeştilor!

Adrian Năstase: Tataie, hai bre, culcă-te la loc, că pe ăia i-ai mai împuşcat. Ai uitat?

Ion Iliescu: Da? Uitasem … Dar repetiţia este mama învăţăturii, nu? Auzi, mă, Năstase, da tu ai predat toate armele de vânătoare sau ai mai păstrat vreuna cu lunetă?

Adrian Năstase: Da mai taci, bre, că mă bagi la belea. Culcă-te la loc, că te trezesc eu când vine şoferul. Hai, fii băiat cuminte! Opriţi înregistrarea, vă rog, şi ştergeţi partea cu luneta. Sssst! Voi nu aziţi ceva suspect?

Marian Vanghelie: Nu e nimic suspect, domnu Năstase, sforăie Dragnea, iar dacă este să fie ceva suspect, atunci este mirosul din preajma lui. O fi mâncat la cantină din varza aia călită, zgârcitul dracului. Ăsta nu mănuncă la cârciumi decât dacă plătesc eu. Scoală, bă, şi du-te la cantină, că au băgat iahnie de fasole.

Liviu Dragnea: Nu , nu,  n-am furat nimic, jur, nu eu. Bă, Vanghelie! ce dracu, bă? Ţi-am zis de atâtea ori că nu frumos ce faci. Dacă mă trezeşti brusc, mă sperii de fac pe mine.

Marian Vanghelie: Cred că te-ai speriat în somn, bă, şi cred că te-ai speriat rău de tot. Ce dracu ai visat?

Liviu Dragnea: Eu?  … pai nimic special. Eram la un interviu şi ….

Mădălin Voicu: Bă, lăsaţi dracu vrăjeala asta, că miroase urât. Îl mai suspendăm sau ce dracu făcem? Uite că mă sună amanta şi nu ştiu ce să-i spun. Eu zic să amânăm.

Adrian Năstase: Ce să mai amânăm? Îl suspendăm și îl dăm la fund de nu se vede.  Vanghele, la naiba, în puii mei! Mă, tu erai cel mai bun la brainstorming. Hai, apleacă-te asupra problemei!

Marian Vanghelie: Adică ce? Mă vezi mai prost? Să se aplece și Ponta, ți-ar banstrongul al dracu, că ultima oară când m-ai aplecat mi-au ieșit ochii ca la melc. Nu vrei să mă îmbraci și în zeghe, ca Mazăre pe Oana? …rațai dracu cu melcii voștrii de perverși.

Adrian Năstase: Vanghele, gata, te-am rupt de la inimă pentru că ești idiot. Victoraș, uite cum făcem: Iliescu, Vanghele și Dragnea ies la înaintare și îți fac pârtie, iar eu vin și te împing de la spate. Tu nu trebuie să faci nimic. Între timp Voicu dă lovitura în justiție și o îngenunchează, moment în care declanșăm lovitura de suspendare

Nicolae Bănicioiu:    Bre, nea Năstase, păi Voicu este la mititica, ai uitat? L-au încălțat gaborii când i s-a spart tubulatura exact în curtea lui Costiniu. Înalta Curte de Justiție, adică.

Marian Vanghelie: Bănicioiule, mă da prost mai ești. Păi Voicu a intrat la răcoare special, mă, ca să slăbească sistemul din interior. Nimic nu pricepi. După suspendare îl scoatem de acolo și îl făcem erou al luptei în ilegalitate. Cum dracu de te-au ales ăștia șef la TSD?

Oana Niculescu Mizil: Ce-ar fi să-i tăiem cablul de la microfon cu forfecuța de unghii?

Ion Iliescu: A eludat meandrele concretului, nenorocitul. Ăsta trebuie omorât cu secera și ciocanul.

Adrian Năstase: Tataie, hai, du-te că a venit șoferul și te așteaptă tanti Nina cu masa

Ion Iliescu: O asemenea avertizare cred că este binevenită şi preşedintele într-adevăr trebuie să reflecteze să nu semneze ca primarul o lege care a fost trecută….

Mădălin Voicu: Hai, bre, că te duc eu. Că mi-a dat gagica SMS să-i cumpăr tampoane și vreau să plec mai repede.

Liviu Dragnea: Băieți, e groasă! Contramandați toate grevele bugetarilor, anunțați liderii sindicali să ocolească Cotroceniul, să nu mai strige nimic la adresa matrozului ….

Marian Vanghelie: Mă, dă-te dracu, iar visezi? Trezește-te!

Liviu Dragnea: Nu, stătem pe messenger cu Tapalagă și mi-a sugerat să nu mai dau interviul pe HotNews. Zice că a murit mama dictatorului, Dumnezeu s-o odihnească.

Oana Niculescu Mizil: Așa, și?

Victor Ponta: Draga mea, avem timp destul după pomană. Ședința se suspendă. Și nu uitați să le transmiteți liderilor sindicali noile ordine. Mai ales lui Nistor, că ăla e turbat rău.

Jurnalism cu ”coaie” tari pentru cei cu inima sănătoasă

Vezi scenariul Georgian publicat de Riddick, un bloger de exceptie, autor pe care vi-l recomand cu căldură.

Mineriada poliţiştilor

Asist cu ”oarecare mirare” la campania dusă de opoziţia Grivco în apărarea ministrului Blaga şi îmi pun întrebarea legitimă, de ce? Pentru că este lesne de observant că Blaga este ministrul preferat al acestora, dat fiind şi votul favorabil obţinut de actualul ministru, în Octombrie 2009, la momentul când guvernul Croitoru a fost supus votului în comisiile de specialitate. Mineriada politiştilor şi-a ratat ţinta, iar instituţia Poliţiei Române s-a decredibilizat în opinia publică prin încălcarea flagrantă a legilor statului, legi pentru care sunt plătiţi să le apere. Datorită lipsei de maturitate si a proastei informări şi coordonări, sub conducerea înfierbântată a liderilor sindicali, poliţiştii au încălcat în mod grosolan legea pornind în mars forţat spre Palatul Cotroceni. Mineriada acestora şi-ar fi atins ţinta dacă preşedintele ar fi fost ”acasă” în acel moment. Dacă iau în calcul zgomotul instrumentiştilor populari din formaţia prezidenţială, adunată în corul de pe site-ul Blogary, şi anume faptul că ”artiştii” au început să sufle în buciumul BVB-ului imediat după investirea acestora în Guvernul Boc, presupun că existau încă de pe atunci informaţiile unui background ”colaboraţionist” al acestora. Faptul că nici până astăzi nu s-au luat măsuri pro-active de relansare a economiei poate fi explicabil prin faptul că Guvernul ar fi fost împiedicat de aceştia dar şi de tandemul Şeitan-Vlădescu, vezi majorarea TVA. Dacă nici după o eventuală demisie a lui Blaga măsurile de relansare economică nu îşi fac apariţia în planul de măsuri al Guvernului, deşi nu văd nicio legătură condiţională, consider că nu mai avem nicio speranţă de la această guvernare. În lipsa acestor măsuri economice, ceasul Guvernului Boc a început să îşi mişte limbile în sens invers.
Run, Forest, run!

Later edit:

Ministrul Vasile Blaga şi-a înaintat demisia, fără să ia măsuri interne împotriva celor care l-au adus în situaţia de ministru demisionar . Consider că gestul său reprezintă o solidarizare mută cu greviştii aflaţi dincolo de statutul de poliţist. Numele noului ministru de interne ne va oferi ”cheia” descifrării acestor mutaţii guvernamentale, în măsura în care acesta va lua o poziţie tranşantă faţă de manifestările ilegale ale mineriadei.

Aşa cum am anticipat, televiziunile turnatorilor la securitate se înghesuie să accentueze poziţia anarhistă promovată vectorii de imagine ai coaliţiei GRIVCO în sprijinul acţiunilor ilegale ale poliţiştilor care au întors armele împotriva propriului statut. Crinuleţ, campionul absenteismului, şi poetul Vozganian au ieşit pe sticla din canalul inculpatului Vântu şi se straduiesc să popularizeze necesitatea unei acţiuni antiprezidenţiale. Pe antenele lui Felix, asemenea, se pune accentul spre orientarea nemulţumirilor publice împotriva  preşedintelui Băsescu. Premizele unei lovituri de stat bazate pe forţele de rezistenţă împotriva reformelor de modernizare a statului sunt îndeplinite. Astfel, bugetofagii statului se opun mersului firesc al istoriei ridicându-se împotriva celui mai reformist preşedinte din istoria postdecembristă a României.  Este un moment critic, momentul inflexiunii. Dacă Guvernul va reuşi să treacă şi acest test de anduranţă, consider că Decembrie va fi prima lună dintr-o nouă etapă a evoluţiei României. Dacă social-democraţii vor câştiga viitoarele alegeri parlamentare din 2012, aceştia vor guverna cu un aparat de stat reformat şi curăţat. Bazele statului modern nu se pot aşeza pe structuri comuniste, create de comunişti pentru comunişti.

http://www.reportervirtual.ro/2010/09/toamna-se-numara-bojocii.html

Justiţia dublei măsuri

De unde începe corupţia şi unde se termină ea, numai dracu’ mai ştie. De unde începe pericolul public şi ce dimensiuni poate avea, de asemenea. Pericolul public este o noţiune foarte elastică şi este învăluită în misterul logicii judiciare, funcţie de cine judecă şi de numele inculpatului.  Să luăm exemplul incupatului Florin Costiniu, eliberat pe motivul că nu reprezintă pericol public. Aceeaşi măsură este aplicată inculpaţilor care vin din sfera marilor afaceri, inculpaţi precum Dinu Patriciu, Marius Locic, Costel Căşuneanu, Sorin Ovidiu Vântu, etc. Dintre acuzaţiile aduse celor mai sus menţionaţi se pot enumera, favorizarea infractorului, traficul de influenţă, dare şi luare de mită, spălare de bani şi înşelăciune.

Nu am cunoştinţe juridice  şi din această cauză doresc să îmi explice cineva de ce Florentina Cârstea, asistenta de la Giuleşti, este considerată pericol public mai mare decât oricare dintre cei de mai sus. Poate să îmi explice cineva?

Aveţi mare grijă pe unde traversaţi strada!

Bombă de presă – Vântu nu a citit romanul ”Baltagul”

Se mai îndoieşte cineva de toxicitatea personajului care ocupă prima pagină a presei? Nu, nu cred. Sau, dacă mai există cineva care să îi sară în apărare, ori îi este avocat, ori rudă, ori partener de ”afaceri”. M-am abţinut cu greu să dau curs primului impuls şi să scriu şi eu câteva păreri depre acest subiect. Am urmărit campania de la televiziunea mogulului şi observ că şi-au atins obiectivul. Au reuşit să politizeze subiectul pentru care numitul Vântu este atât de reţinut în arest. L-au legat de gâtul preşedintelui, ca pe o victimă a acestuia, încercând să minimalizeze impactul social al infracţiunilor de care a fost acuzat. Ceea ce au reuşit slujbaşii lui Vântu, însă, a fost demolat, în prostia sa, de însuşi Vântu. Mogulul a ţinut un discurs patetic, care a supralicitat cartea politizării şi a aruncat în ridicol meterezele ridicate de apărătorii acestuia. Prin discursul său, Vântu a confirmat (dacă mai era nevoie) că a construit un trust de presă cu scopul de a exercita presiuni asupra instituţiilor statului şi că jurnaliştii din acest trust sunt aserviţi în totalitate. Astfel, în prostia lui, a crezut că poate intimida completul de judecată, încercând să creeze o imagine supradimensionată a puterilor sale de influenţă în sfera socio-politică. A mizat pe impresia creată de un ipotetic ajutor cerut de preşedintele Băsescu în preajma loviturii de palat eşuate a celor 322, sprijinindu-se pe povestea vizitei istorice facute de Geoană în puterea nopţii, în chiar preziua legendarei confruntări cu preşedintele Băsescu.

Un fel de ” Eu sunt acela care l-am pus preşedinte pe Băsescu şi tot din cauza mea a pierdut Geoană. Aveţi grijă, băieţi, ce verdict daţi! Pentru că, oricum, eu tot voi scăpa de aici şi voi avea grijă de fiecare dintre voi, în parte, după fapte”

Aceasta a fost prima lui dublă greşeală. Spun dublă pentru că a greşit prima oară discreditându-şi întreaga echipă media care a sărit să-i ia partea şi a doua oară încercând să îşi încordeze muşchii în faţa completului de judecată. Pentru că, dacă Vântu poate pune preşedinţi sau îi poate da jos, aşa cum susţine, invalidând voinţa electoratului exprimată în mod democratic, ei bine, în acest caz, Vântu chiar reprezintă un pericol social major.

Dacă eruditul Vântu ar fi citit şi romanul ”Baltagul”, nu ar fi greşit pe serviciul lui. Ar fi tăcut filozofic în momentul când acuzarea ar fi citit pe baltag  “Pentru o faptă, este numai o plată. Chiar dacă aş fi eu, mi-oi primi osânda de la cine se cuvine” şi ar fi lăsat avocaţii să îşi facă treaba.

Voi reveni asupra textului după ora 15:00, ora examenului dat de justiţie pe tema corupţiei.

Update:

Sorin Ovidiu Vântu a fost eliberat din arest, dar nu consider că poate fi un lucru foarte bun pentru el în judecarea cauzei pe fond. Nu am studii juridice dar tocmai din aceast motiv pot să apreciez care va fi opinia publică cu privire la acest verdict.

După cum spuneam la început, în opinia publică Vântu este hoțul neprins, actorul și beneficiarul jafului de la FNI. În sprijinul acestei percepții publice se contabilizează și faptul că Vântu este un recidivist. Un alt element care trebuie luat în calcul este că, în ciuda campaniei disperate de la Realitatea prin care au încercat să-l prezinte pe acesta ca victimă a președintelui, poziționarea acestora pe poziții de război nu face nimic altceva decât să-i accentueze lui Băsescu, prin contrast, un și mai pronunțat profil de luptător anticorupție. Completul de judecată chiar dacă ar fi avut motive întemeiate să îl elibereze pe Vântu, deliberând în acest sens într-un complet în care se număra și Viorica Costiniu,  în opinia publică justiția se poziționează de partea inculpatului, a corupției, oferindu-i președintelui aura unui Don Quijote de Dâmbovița în luptă și cu morile de ”vânt” ale justiției.

Pe scurt, la nivel de imagine, președintele a câștigat în mod detașat și de această dată.

În perioada următoare, dacă Vântu va da curs unui atac furibund la adresa președintelui pe canalele sale media, este greșeala pe care Băsescu nu va întârzia să o speculeze.

Băsescu a mai reușit o chestie. În planul percepției publice, orice încercare de suspendare a președintelui va purta semnătura inculpatului Vântu, iar asocierea lui Victoraș și a lui Crinuleț cu acesta va arunca demersul suspendării în planul conspirațiilor oculte.

Albă ca Zăpada de extremă dreapta

Aud tot mai des fel de fel de scenarii privind apariţia unui nou partid pe scena politică românească.  Chiar  Şeherezada prezidenţială,  Lăzărică, pătruns de firul epic al propriilor poveşti, tremură de emoţie profetică anunţând apariţia unui partid messianic, izbăvitor, eliberator.

De cine să mă elibereze, domnule Lăzărică? Dar mai ales, de ce? Că v-aţi scăpat pe Madame Blogary, nu este nicio problemă. M-am scăpat şi eu, dar eu nu sunt consilier prezidenţial.

Dar să-l lăsăm pe acest scăpat din grădina prezidenţială (mare ţi-e grădina, domnule preşedinte) şi să ne ocupăm de ideea necesităţii unei noi formaţiuni politice.

Închipuiți-vă ca sunteți antrenorul unei echipe de fotbal care reușește să se califice într-o grupă superioară a ligii campionilor. Desigur ca datele problemei se schimbă, având în vedere valoarea şi stilul de joc al competitorilor. Tactic vorbind, îți trebuie o nouă viziune și o altfel de abordare a meciurilor, funcție de adversarul pe care îl întâlnești în teren. Presupun că până acum suntem în acord. Orice antrenor de succes, însă, nu va schimba echipa câștigătore, ever. Ei bine, tot așa se întâmplă și în politică. Schimbi strategia, schimbi tactica de abordare, schimbi chiloții, dar nu schimbi echipa câștigătoare, pentru că vei pierde cu siguranță. Meciul se joacă până la ultimul fluier al arbitrului de centru.
S-au schimbat competitorii? Ce s-a schimbat în configurația politică din România? Nimic, absolut nimic. Competitorii sunt aceiași, numai că PDL joacă acum din poziția de câștigător și ar trebui să schimbe abordarea politică dintr-o abordare de partid de opoziție într-una de principal partid de guvernare.

Partidele politice nu se nasc din spuma mării doar pentru că în opinia unora sau a altora ar încolţi această nevoie. Un partid politic se naşte numai atunci când interesele economice ale unei largi categorii sociale nu îşi mai găsesc reprezentarea în plan politic. PSD se defineşte ca partid de centru stânga, PDL ca partid de centru dreapta, PNL se găseşte refugiat mult spre stânga, negăsindu-şi locul pe dreapta din cauza principalului partid de guvernare şi din ambiţia imatură a unora, dornici  să îl suspende pe Băsescu cu orice preţ. Avem şi partide de extremă stânga, respectiv extremă dreapta, slab reprezentate, pentru că, în marea lor majoritate, românii sunt oameni înţelepţi şi cu frică de Dumnezeu. Un nou partid de dreapta nu poate fi decât unul de extremă dreapta, corect?
Desigur că se vor găsi mulţi adepţi care să se închine unui nou Front al Salvării Naţionale, pentru că sunt nostalgici după vremurile când consensualitatea ţinea locul competiţiei, iar impostorii luau locul profesioniştilor.
Istoria ne-a învăţat, însă, că marile crize au născut mari monştri politici şi ar fi cazul să ne amintim că nazismul a fost unul dintre ele, tot aşa precum a fost şi comunismul. Lipsa de informaţie nu mai poate fi considerată o scuză a necunoaşterii, astăzi, când internetul îţi oferă toate informaţiile de care ai nevie dintr-un singur click.

În schimb, o Albă ca Zăpada de extremă dreapta nu poate fi decât o sperietoare electorală  ”for dummies” din dreapta moderată cu scopul de a-i muta mai spre stânga, spre PSD.

BTW, l-am văzut pe Lăzărică, imediat după deranjul cu Albă ca Zăpada, în aceeaşi sală cu preşedintele Băsescu, cu ocazia numirii şi jurămantul noilor ministri ai guvernului Boc. Îmi poate explica cineva ce căuta umilul consilier prezidenţial la această ceremonie? Să fi fost semnul că preşedintelui i-au placut poveştile micuţului? Sau o fi dorit să îl facă de ruşine afişându-l presei pe lângă Roberta Anastase?

Băsescu şi dreapta

Băsescu şi Crinuleţ, doi electricieni, lucrau la o linie de înaltă tensiune. Băsescu, cel de pe stâlp, zice către cel de jos, Crinuleţ:
- Crinuleţ, tată, prinde puţin de firul acela din stânga.
- Am prins.
- Simţi ceva?
- Nu!
- Atunci fii atent să nu te atingi de cel din dreapta, pentru că sunt 10 000 de volţi în el!